romanintaramea

Eram în liceu, prin clasa a 9 a sau a 10 a când am descoperit prima carte a lui Octavian Paler: Deșertul pentru totdeauna. Am citit-o ca și cum aș fi băut o Cola rece în plină vară, ca și cum aș fi citit din mine… Apoi Viața pe un peron. Și acolo mi-am blocat sufletul pentru totdeauna, mintea. E prima carte pe care o recomand când cineva mă întreabă ce să mai citească. Apoi, desigur, Un veac de singurătate al lui Marquez. 

”Ceilalți lupi mar sfâșia, daca ar ști că urletul meu e, în realitate, un plâns.”

Simt mai aproape decalogul lui decât chiar mare parte din porunci. Mi se pare așa normală și firească fiecare poruncă.

A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndraznește să spere singur.

Octavian Paler a scris despre români și România o radiografie corectă, curată, iar vorbele lui mi se par atât de complete, de firești, de fidele realității. Spunea că suntem un popor meteorologic, că ”avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă”.

”Primul lucru care a fost privatizat în România este interesul naţional.”

Mi-e dor să-l mai aud pe la vreo emisiune, să mai ne scrie rânduri curate, să ne mai strige adevărul. E nevoie de oameni ca el, de oameni reali, nu de roboți politici care țin doar cu cel care dă mai mult.

 

E februarie! La cum ninge afară nu m-aș fi gândit că am lăsat ianuarie în urmă, dar de dimineață m-a sunat o prietenă să mă întrebe ce cadou să-i ia iubitului de Valentine’s? Și ce să-i ia de Dragobete?…

Brusc mi-am amintit că asta-i luna aia plină de inimioare, puf, ursuleți, cutii de bomboane în formă de inimă, multe povești siropoase și declarații de mai că-ți vine să cumperi toate șervețele din hypermaketuri. Uite d-asta nu-mi mai place mie luna asta care avea toate șansele să devină după august luna mea preferată.

Nu-mi plac rufele spălate în public, nu-mi plac oamenii care epatează și, deci, nu-mi plac pufii, ștrumfii, ursuleții și iubăreții ăștia care invadează televizorul, netul, piața, magazinele și viața  cu tot roșul ăla amestecat cu alb.

Atâta iubire și atâta iubire…. Lămâi are cineva?

P.S. Dacă tot ținem morțiș la chestia asta cu iubirile, măcar să ne iubim românește. Zic!

Sursa foto: Florian Negrei

Domnilor politicieni,

Nu vă scriu pentru că mama își vrea salariul înapoi, nu a fost angajată la stat în România postcomunistă, și nici pentru că bunicilor mei li s-au tăiat veniturile de revoluționari, n-au fost revoluționari și din păcate nu mai sunt deloc. Cu toate astea n-au votat niciodată PSD.

La fel cum nici eu nu v-am votat în 2009, la fel cum n-am să votez nici la umătoarele alegeri USL, PNL ori Crin Antonescu și Victor Ponta. De ce? Unul dintre argumente ar fi că eu mă trezesc cam în fiecare zi la 6 sau la 7, că n-am avut în viața mea de elev cu 12 clase și de student cu două facultăți atâtea absențe câte strânge într-un an ca parlamentar Crin Antonescu. Apoi, eu nu m-am regăsit în povestea aceea realizată extrem  de prost de stafful antonescian de campanie. Domnule Antonescu, eu nu m-am regăsit când le-ați vorbit tinerilor despre Tudor Chirilă, despre faptul că îl considerați un model și despre scrisoarea lui către adolescenți. Eu îl ascultam pe Tudor Chirilă de pe vremea când dumneata ascultai trilul Voiculescu-Patriciu-Iliescu. Pentru ca un lucru să fie autentic trebuie ca și cel care îl face să îl simtă ca fiind sincer, autentic. La fel cum nici în trimiterea la Biserică a lui Geoană nu m-am regăsit. Ei, bine, pe Maria Băsescu suntem de acord amândoi că Băsescu ar fi putut-o avea ca model.

Ați speculat atunci naivitatea unor tineri care mai cred în visul american, naivitatea unor tineri care nu știu istorie pentru că le place mai mult georgrafia și sportul. Ați vorbit despre România bunului simț. Iertați-mi lipsa bunului simț când vă spun că sunteți fals pentru că bunul simț eu nu l-am văzut și nu-l văd la dumneavoastră. Spuneați că dacă intrați în grevă parlamentară cu PNL-ul sau vă retrageți din Parlament veți fi nevoit să vă împrumutați. Ne credeți atât de naivi? Dar nu că ne credeți naivi ar fi o problemă ci că ne aruncați în față o poveste care pute de-a dreptul și de-a stângul.

Căci, vedeți dumneavoastră, noi nu mai știm ce e PNL-ul ăsta: soldat în lupta de reîntregire a neamului FSN, luptător pe frontul de dreapta pentru ciolan, partidul de sacrificiu al lui Voiculescu și al lui Iliescu, ori e un partid de dreapta cu prințipuri clare? Vă întreb, căci mă gândesc că ar fi mai în folosul dumneavoastră să ne spuneți simplu și sincer care vă e dorința.

Și mai ales domnul Antonescu, domnule Ponta, domnilor politicieni: Care vă e poporul? 

Căci poporul meu este format din oameni care muncesc mult, din bătrâni care cerșesc pe la colțurile clădirilor din București ( scrise cu grafitti), bătrâni murdari, cu riduri, îmbrăcați jerpelit, poporul meu e format din tineri care nu-și mai cunosc limba și scriu cu ”K” în loc de ”cu”, ”ca” , și ”sh” în permanență astfel încât mi-e imposibil să le mai înțeleg discuțiile. Poporul meu e format din tineri inteligenți care bătătoresc campusurile studențești pe la Harvard, Oxford și alte multe facultăți din Anglia, SUA, Belgia ori de peste tot, pur și simplu. Poporul meu e format din tineri cu 2-3 joburi care nu au bani să mergă la medic, poporul meu e plin de copii orfani și semiorfani ai căror părinți sunt plecați prin străinătate. Poporul meu e din oameni care trăiesc pe datorie, din oameni care fură și mint, din profesori și medici ori geniali, ori mult prea slab pregătiți.

Din poporul meu fac parte zeci de tineri care s-au uitat la televiziunile dumneata domnule Voiculescu și care au ajuns să trăiască numai în cluburi crezând că vor ajunge cunoscuți precum fetele pe care le promovați la miez de noaptea ori prin vreo emisie de tip magazin. Eu știu câteva tinere de 20-22 de ani care se prostituează pe 1 milion pentru că n-au bani și pentru că nu au tăria de a munci pur și simplu. Le plac rujurile, fustele scurte și nopțile pierdute și cu toate astea nu le-ați angajat încă la Antene. De ce? Păcat! N-ați înțeles încă faptul că aveți o responsabilitate în tot ce faceți?

Eu m-am săturat de lupta dumneata domnul Mazăre pentru bieții români muritori de foame. Sincer? De ce nu te duci dumneata în paradisurile alea frumoase și ne lași? Oamenii mor de foame în țara asta, măcar din decență nu le-aș arăta cât de bine trăiesc eu. Știi cam cum e ce faci? Cam cum aș mânca eu o prăjitură în fața unui copil care a mâncat doar fasole toată viața lui!

Iar dumneata, domnule Iliescu, ai un tupeu care pe noi ne-a agasat în ultimii ani atât de tare încât urmează să vomităm atât de mult încât o să ai nevoie de toți voluntarii PSD să te scoată de sub materialul livrat de noi. Cam cât tupeu să ai să apari mereu, să vorbești despre abuzuri, despre dictatură, despre moralitate. Eu nu am destule cuvinte ca să exprim cât de vinovat te considerăm unii dintre noi pentru toții tinerii care au suferit la mineriade, pentru toți românii care au suferit din cauza abuzurilor oamenilor tăi.

Domnule Iliescu, poporul tău a murit! În locul lui a rămas un altfel de popor, împărțit în două părți neegale. Pe de o parte îi ai pe românii care nu știu prea bine ce au de făcut, au nevoie de lideri, se vând pentru 50 de lei, care au interese, cărora le place de statul român ca puricilor de casele cu căldură iarna, iar pe de altă parte o micuță parte de români care muncesc curat, corect, care se luptă cu birocrația, cu nepăsarea, care vor și știu că se poate.

Gândiți-vă cine vă e poporul, coborâți la ei, ascultați-le poveștile, nu-i învățați să-și mute nemulțumirea în stradă. Pentru că acolo vor coborî întotdeauna când le va lipsi ceva. Poporul suntem noi și nu sponsorii de campanii electorale. Voi vă luptați pentru ciolan cam cum ne luptăm noi în viețile noastre, înghețăm, muncim, scuipăm sânge, stăm despărțiți de familiile noastre, mergem desculți, nu dormim nopțile, visăm mult. Doar că noi nu ne-am luat responsabilitatea a mai bine de 19 de milioane de suflete.

Deci, cine vă e poporul? Iar dacă noi vă suntem poporul, atunci voi nu ne sunteți conducători pentru că nu poți conduce ceva ce nu cunoști!

Cu scârbă,

Un tânăr care n-a plecat încă din țară, dar care v-ar scoate pe voi cu drag afară din țară,

Cred, în definitiv, că ceea ce ne definește cel mai bine pe noi românii este tupeul.

Nu mă aștept să intru cu zicerea asta în istorie, dar visez cu ochii deschiși să prind ziua în care la TV vor rula campanii de responsabilizare socială pentru combaterea tupeului. Aștept și mesaje de genul: Tupeul dumneavoastră dăunează grav sănătății celorlalți.

E limpede că n-are sens să dezvolt subiectul. E cert că tupeul a ajuns un fel de accesoriu (cam cum ar fi geanta agățată pe mâna pițipoancelor, geantă fake (evidement) pe care scrie mare cât Casa Poporului:   Louis Vuitton, fată! )

Niciodată nu m-am uitat la TV ca să îmi traducă niște indivizi firul evenimentelor. Am învățat că-n cărți și-n vin stă adevărul și nu în discursurile propagandiste ale lui Badea, Gâdea și Ciutacu. Și nici în gura CTP-ului nu mă uit prea des (măcar pe el pot să-l ascult din când în când fără o prea mare și exagerată repulsie). Mai e o vorbă care zice că adevărul e în ochii celui care privește.

Aflu de la mulți tineri că îi urmăresc zilnic, aud de la din ce în ce mai mulți oameni că îi preferă, că le dau dreptate, iar audiențele arată Antena 3 pe podium.

Mi se pare de-a dreptul revoltător ca niște tineri cu pregătire în diferite domenii să-i divinizeze. În plus, mi se pare oricum o ofensă gravă adusă jurnalismului să-i consideri pe cei enumerați mai sus ca fiind ”jurnaliști”. Emisiunile lor sunt dintr-o eroare în categoria programelor serioase, ar intra cu succes la categoria: ”Divertisment de prost gust. A se urmări cu sonorul tăiat!”

Etichete: , , , ,

”De ce preferați să dați șpăgi personalului sanitar începând de la medic și până la portar și liftier, în loc să aveți servicii medicale transparente, să știți exact CE ANUME PLĂTIȚI și CÂT PLĂTIȚI? Nu mai vorbim că banii rulați în felul acesta, nefiind „la negru”, ar contribui la evoluția serviciilor de sănătate. ”, sunt gândurile unui medic român plecat în Franța.

Sursa: secțiunea comentarii a Hotnews.

Întrebările sale complete:

”Sunt atâtea lucruri care se petrec în România și pe care nu le mai înțeleg…
1. Atâta timp cât proiectul legii sănătății a fost retras, ce rost mai au aceste demonstrații?
2. De ce vă opuneți unei legi care semănă destul de mult cu ceea ce se petrece în Franța, unde trăiesc?
3. De ce vă temeți de privatizare, care duce la adevărată concurență?
4. De ce preferați să dați șpăgi personalului sanitar începând de la medic și până la portar și liftier, în loc să faceți servicii medicale transparente, să știți exact CE ANUME PLĂTIȚI și CÂT PLĂTIȚI? Nu mai vorbim că banii rulați în felul acesta, nefiind „la negru”, ar contribui la evoluția serviciilor de sănătate.

P.S. Am foști colegi de facultate, medici rămași în România, care mi s-au lăudat că din șpăgi (deci total neimpozabil), ajung să câștige chiar peste 5.000 de euro, deși în mod oficial se plâng de salariile de mizerie. Chiar nu vă deranjează aceste lucruri?”

Am în minte o scenă din politica noastră dâmbovițeană care mă urmărește de fiecare dată când aud numele lui Ponta. Îmi apar dintr-o dată în minte Iliescu și Năstase trăgând după ei o bucată de cașcaval prinsă de o ață roșie, iar în urma lor acest mouse fără Mickey alergând să prindă cașcavalul.

Finalul scenei e tragic pentru el, căci Felix îi fură cașcavalul chiar când ar fi crezut că a reușit să pună mână pe marele loz, iar Iliescu și Năstase scot cuțitele să împartă prada.

 

Cineva îl numea pe Ponta Mickey Mouse (Cârcotașii cred) , eu n-aș merge așa de departe, l-aș păstra pe Mickey pentru cei mici (mai ales că desenele din zilele noastre sunt numai violență și culori stridente

Sursa foto de aici și de aici

Spunea cineva într-una dintre emisiunile de calitate difuzate după ora 23.00 (pentru că înainte de aceste ore publicul se uită la telenovele, reality show-uri sau pur și simplu adunări de politicieni și părerologi) că România e o fugă continuă de la locul faptei.

Și cred că asta e cea mai clară și limpede imagine a României: fuga de locul faptei. În majoritatea timpului ne comportăm precum un copil care a fost închis singur într-o cameră cu turtă dulce și a mâncat-o, iar când ușa s-a deschis și a fost întrebat unde e turta dulce el a răspuns: Nu știu!

Asta au făcut mai toți politicienii, asta face presa când aruncă cu bombe tabloide, și asta facem mai toți atunci când hotărâm să ne spălăm pe mâini din diferite raționamente, sau când ne dăm la o parte, întoarcem spatele și ne prefacem că nu știm nimic.

Fiecare am spart câte o fereastră din România și apoi am fugit de la locul faptei. Ne-am transformat apoi într-o masă care arată cu degetul și strigă-n gura mare că România e așa și așa, și e vai de ea….

Să ne întoarcem la locul faptei și să reconstruim ferestrele, zic!

Credeți că e posibil?

sursa foto: Blog Rufele in public

Pământul românesc s-a sufocat, asfaltul a făcut o criză de astm, iar gunoierii au cerut spor de periculozitate. Când? După noaptea de Revelion (sau de Rev, cum ar scrie generația cu mall-ul de gât). 

În Botoșani s-au strâns 2 tone de gunoi după noaptea de Revelion, în Târgu Jiu au rămas în urmă 30 de tone de gunoi, 2,5 tone de gunoi în Brașov, 25 de tone de gunoi în Suceava, 7 tone de gunoi în Piatra Neamț, un  munte de gunoaie în București și mare de gunoaie în restul țării. (sursa: site-uri de știri locale).

Românii din toate colțurile țării au lăsat în urma petrecerilor o mizerie pe care ar fi greu să o descrii. Desigur că, majoritatea celor care au participat la măcel ar ține în restul timpului predici lungi despre câtă mizerie e în țara noastră, despre cum vor să plece peste hotare și despre cât de nepăsător e statul.

Uitându-mă la mizeria care a rămas pe străzile marilor și micilor orașe românești, pe la munte și mare, îmi imaginez că mai toți cei care au aruncat atâtea chestii pe jos au crezul că statul și firmele de salubritate sunt  un fel de roboței care trebuie să strângă hîrtia igienică cu care ei s-au șters la fund, să le arunce șervețelul cu muci la tomberon și să le selecteze sticlele de plastic, paharele, țigările etc. Șoc-șoc-șoc! Nu, noi suntem cei responsabili de gunoiul pe care îl producem.

Virgulă.

Știu că nu erau suficiente coșuri de gunoi pentru atâția oameni, dar niciodată în țara asta nu sunt suficiente pentru că e mai comod să arunci pur și simplu pe jos, e mai comod să arunci direct pe geamul de la mașină oriunde și oricând pentru că e dificil să ții gunoiul până ajungi la un tomberon.

Punct.

E un fel de tradiție ca în prima zi a anului să ne uităm la filme motivaționale, să cităm cărți motivaționale, să ne facem liste pentru anul ce vine. M-am conformat și eu tradiției și v-am ales un citat dintr-un discurs al lui Alan Alda (discursul a fost dedicat fiicei sale). Discursul îl găsiți integral și în cartea Sensul vieții într-un pahar cu apă.

”Dacă vrei să lupți cu absurditatea până-n pânzele albe, încearcă să afli cum e posibil ca oamenii să se considere unii pe alții ființe subumane. Cum pot oamenii și să tolereze, și să tortureze? Cum se poate să ne îngrijorăm și să ne agităm pentru o fetiță prinsă într-un puț de mină, să ne străduim zile și nopți s-o scoatem de acolo, iar apoi să ardem sate întregi până la temelii și să ucidem toți locuitorii fără să clipim?

(…)

Sigur că sunt sute de lucruri pe care le poți face, unul mai imposibil de realizat decât celălalt, așa că ai cu ce să-ți ocupi tot restul vieții… Nu-ți pot promite că asta va elimina vreodată absurditatea, dar o poate diminua la un nivel ușor de stăpânit.

Nu s-a făcut niciodată nimic fără tupeu.

(…)

Pune-te în mișcare cu toată ființa. Când te îmbarci spre locuri străine, nu lăsa nimic din tine la adăpost pe țărm. Pătrunde cu îndrăzneală în teritorii neexplorate. Fii îndeajuns de curajoasă ca să-ți trăiești viața creativ. Creativitatea e locul în care nu a mai fost nimeni. Nu e știu de dinainte. Trebuie să părăsești orașul confortului tău și să pășești în sălbăticia intuiției tale. Nu poți ajunge acolo cu autobuzul, ci cu muncă multă și risc și neștiind exact ce faci, dar ceea ce vei descoperi va fi minunat. Ceea ce vei descoperi vei fi tu. ”

Categorii

aprilie 2024
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930