romanintaramea

Archive for Februarie 2012

Eram în liceu, prin clasa a 9 a sau a 10 a când am descoperit prima carte a lui Octavian Paler: Deșertul pentru totdeauna. Am citit-o ca și cum aș fi băut o Cola rece în plină vară, ca și cum aș fi citit din mine… Apoi Viața pe un peron. Și acolo mi-am blocat sufletul pentru totdeauna, mintea. E prima carte pe care o recomand când cineva mă întreabă ce să mai citească. Apoi, desigur, Un veac de singurătate al lui Marquez. 

”Ceilalți lupi mar sfâșia, daca ar ști că urletul meu e, în realitate, un plâns.”

Simt mai aproape decalogul lui decât chiar mare parte din porunci. Mi se pare așa normală și firească fiecare poruncă.

A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndraznește să spere singur.

Octavian Paler a scris despre români și România o radiografie corectă, curată, iar vorbele lui mi se par atât de complete, de firești, de fidele realității. Spunea că suntem un popor meteorologic, că ”avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă”.

”Primul lucru care a fost privatizat în România este interesul naţional.”

Mi-e dor să-l mai aud pe la vreo emisiune, să mai ne scrie rânduri curate, să ne mai strige adevărul. E nevoie de oameni ca el, de oameni reali, nu de roboți politici care țin doar cu cel care dă mai mult.

 

Anunțuri

E februarie! La cum ninge afară nu m-aș fi gândit că am lăsat ianuarie în urmă, dar de dimineață m-a sunat o prietenă să mă întrebe ce cadou să-i ia iubitului de Valentine’s? Și ce să-i ia de Dragobete?…

Brusc mi-am amintit că asta-i luna aia plină de inimioare, puf, ursuleți, cutii de bomboane în formă de inimă, multe povești siropoase și declarații de mai că-ți vine să cumperi toate șervețele din hypermaketuri. Uite d-asta nu-mi mai place mie luna asta care avea toate șansele să devină după august luna mea preferată.

Nu-mi plac rufele spălate în public, nu-mi plac oamenii care epatează și, deci, nu-mi plac pufii, ștrumfii, ursuleții și iubăreții ăștia care invadează televizorul, netul, piața, magazinele și viața  cu tot roșul ăla amestecat cu alb.

Atâta iubire și atâta iubire…. Lămâi are cineva?

P.S. Dacă tot ținem morțiș la chestia asta cu iubirile, măcar să ne iubim românește. Zic!

Sursa foto: Florian Negrei

Domnilor politicieni,

Nu vă scriu pentru că mama își vrea salariul înapoi, nu a fost angajată la stat în România postcomunistă, și nici pentru că bunicilor mei li s-au tăiat veniturile de revoluționari, n-au fost revoluționari și din păcate nu mai sunt deloc. Cu toate astea n-au votat niciodată PSD.

La fel cum nici eu nu v-am votat în 2009, la fel cum n-am să votez nici la umătoarele alegeri USL, PNL ori Crin Antonescu și Victor Ponta. De ce? Unul dintre argumente ar fi că eu mă trezesc cam în fiecare zi la 6 sau la 7, că n-am avut în viața mea de elev cu 12 clase și de student cu două facultăți atâtea absențe câte strânge într-un an ca parlamentar Crin Antonescu. Apoi, eu nu m-am regăsit în povestea aceea realizată extrem  de prost de stafful antonescian de campanie. Domnule Antonescu, eu nu m-am regăsit când le-ați vorbit tinerilor despre Tudor Chirilă, despre faptul că îl considerați un model și despre scrisoarea lui către adolescenți. Eu îl ascultam pe Tudor Chirilă de pe vremea când dumneata ascultai trilul Voiculescu-Patriciu-Iliescu. Pentru ca un lucru să fie autentic trebuie ca și cel care îl face să îl simtă ca fiind sincer, autentic. La fel cum nici în trimiterea la Biserică a lui Geoană nu m-am regăsit. Ei, bine, pe Maria Băsescu suntem de acord amândoi că Băsescu ar fi putut-o avea ca model.

Ați speculat atunci naivitatea unor tineri care mai cred în visul american, naivitatea unor tineri care nu știu istorie pentru că le place mai mult georgrafia și sportul. Ați vorbit despre România bunului simț. Iertați-mi lipsa bunului simț când vă spun că sunteți fals pentru că bunul simț eu nu l-am văzut și nu-l văd la dumneavoastră. Spuneați că dacă intrați în grevă parlamentară cu PNL-ul sau vă retrageți din Parlament veți fi nevoit să vă împrumutați. Ne credeți atât de naivi? Dar nu că ne credeți naivi ar fi o problemă ci că ne aruncați în față o poveste care pute de-a dreptul și de-a stângul.

Căci, vedeți dumneavoastră, noi nu mai știm ce e PNL-ul ăsta: soldat în lupta de reîntregire a neamului FSN, luptător pe frontul de dreapta pentru ciolan, partidul de sacrificiu al lui Voiculescu și al lui Iliescu, ori e un partid de dreapta cu prințipuri clare? Vă întreb, căci mă gândesc că ar fi mai în folosul dumneavoastră să ne spuneți simplu și sincer care vă e dorința.

Și mai ales domnul Antonescu, domnule Ponta, domnilor politicieni: Care vă e poporul? 

Căci poporul meu este format din oameni care muncesc mult, din bătrâni care cerșesc pe la colțurile clădirilor din București ( scrise cu grafitti), bătrâni murdari, cu riduri, îmbrăcați jerpelit, poporul meu e format din tineri care nu-și mai cunosc limba și scriu cu ”K” în loc de ”cu”, ”ca” , și ”sh” în permanență astfel încât mi-e imposibil să le mai înțeleg discuțiile. Poporul meu e format din tineri inteligenți care bătătoresc campusurile studențești pe la Harvard, Oxford și alte multe facultăți din Anglia, SUA, Belgia ori de peste tot, pur și simplu. Poporul meu e format din tineri cu 2-3 joburi care nu au bani să mergă la medic, poporul meu e plin de copii orfani și semiorfani ai căror părinți sunt plecați prin străinătate. Poporul meu e din oameni care trăiesc pe datorie, din oameni care fură și mint, din profesori și medici ori geniali, ori mult prea slab pregătiți.

Din poporul meu fac parte zeci de tineri care s-au uitat la televiziunile dumneata domnule Voiculescu și care au ajuns să trăiască numai în cluburi crezând că vor ajunge cunoscuți precum fetele pe care le promovați la miez de noaptea ori prin vreo emisie de tip magazin. Eu știu câteva tinere de 20-22 de ani care se prostituează pe 1 milion pentru că n-au bani și pentru că nu au tăria de a munci pur și simplu. Le plac rujurile, fustele scurte și nopțile pierdute și cu toate astea nu le-ați angajat încă la Antene. De ce? Păcat! N-ați înțeles încă faptul că aveți o responsabilitate în tot ce faceți?

Eu m-am săturat de lupta dumneata domnul Mazăre pentru bieții români muritori de foame. Sincer? De ce nu te duci dumneata în paradisurile alea frumoase și ne lași? Oamenii mor de foame în țara asta, măcar din decență nu le-aș arăta cât de bine trăiesc eu. Știi cam cum e ce faci? Cam cum aș mânca eu o prăjitură în fața unui copil care a mâncat doar fasole toată viața lui!

Iar dumneata, domnule Iliescu, ai un tupeu care pe noi ne-a agasat în ultimii ani atât de tare încât urmează să vomităm atât de mult încât o să ai nevoie de toți voluntarii PSD să te scoată de sub materialul livrat de noi. Cam cât tupeu să ai să apari mereu, să vorbești despre abuzuri, despre dictatură, despre moralitate. Eu nu am destule cuvinte ca să exprim cât de vinovat te considerăm unii dintre noi pentru toții tinerii care au suferit la mineriade, pentru toți românii care au suferit din cauza abuzurilor oamenilor tăi.

Domnule Iliescu, poporul tău a murit! În locul lui a rămas un altfel de popor, împărțit în două părți neegale. Pe de o parte îi ai pe românii care nu știu prea bine ce au de făcut, au nevoie de lideri, se vând pentru 50 de lei, care au interese, cărora le place de statul român ca puricilor de casele cu căldură iarna, iar pe de altă parte o micuță parte de români care muncesc curat, corect, care se luptă cu birocrația, cu nepăsarea, care vor și știu că se poate.

Gândiți-vă cine vă e poporul, coborâți la ei, ascultați-le poveștile, nu-i învățați să-și mute nemulțumirea în stradă. Pentru că acolo vor coborî întotdeauna când le va lipsi ceva. Poporul suntem noi și nu sponsorii de campanii electorale. Voi vă luptați pentru ciolan cam cum ne luptăm noi în viețile noastre, înghețăm, muncim, scuipăm sânge, stăm despărțiți de familiile noastre, mergem desculți, nu dormim nopțile, visăm mult. Doar că noi nu ne-am luat responsabilitatea a mai bine de 19 de milioane de suflete.

Deci, cine vă e poporul? Iar dacă noi vă suntem poporul, atunci voi nu ne sunteți conducători pentru că nu poți conduce ceva ce nu cunoști!

Cu scârbă,

Un tânăr care n-a plecat încă din țară, dar care v-ar scoate pe voi cu drag afară din țară,


Categorii

Februarie 2012
L M M M V S D
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
272829