romanintaramea

Archive for the ‘ofuri despre țara mea’ Category

Domnilor politicieni,

Nu vă scriu pentru că mama își vrea salariul înapoi, nu a fost angajată la stat în România postcomunistă, și nici pentru că bunicilor mei li s-au tăiat veniturile de revoluționari, n-au fost revoluționari și din păcate nu mai sunt deloc. Cu toate astea n-au votat niciodată PSD.

La fel cum nici eu nu v-am votat în 2009, la fel cum n-am să votez nici la umătoarele alegeri USL, PNL ori Crin Antonescu și Victor Ponta. De ce? Unul dintre argumente ar fi că eu mă trezesc cam în fiecare zi la 6 sau la 7, că n-am avut în viața mea de elev cu 12 clase și de student cu două facultăți atâtea absențe câte strânge într-un an ca parlamentar Crin Antonescu. Apoi, eu nu m-am regăsit în povestea aceea realizată extrem  de prost de stafful antonescian de campanie. Domnule Antonescu, eu nu m-am regăsit când le-ați vorbit tinerilor despre Tudor Chirilă, despre faptul că îl considerați un model și despre scrisoarea lui către adolescenți. Eu îl ascultam pe Tudor Chirilă de pe vremea când dumneata ascultai trilul Voiculescu-Patriciu-Iliescu. Pentru ca un lucru să fie autentic trebuie ca și cel care îl face să îl simtă ca fiind sincer, autentic. La fel cum nici în trimiterea la Biserică a lui Geoană nu m-am regăsit. Ei, bine, pe Maria Băsescu suntem de acord amândoi că Băsescu ar fi putut-o avea ca model.

Ați speculat atunci naivitatea unor tineri care mai cred în visul american, naivitatea unor tineri care nu știu istorie pentru că le place mai mult georgrafia și sportul. Ați vorbit despre România bunului simț. Iertați-mi lipsa bunului simț când vă spun că sunteți fals pentru că bunul simț eu nu l-am văzut și nu-l văd la dumneavoastră. Spuneați că dacă intrați în grevă parlamentară cu PNL-ul sau vă retrageți din Parlament veți fi nevoit să vă împrumutați. Ne credeți atât de naivi? Dar nu că ne credeți naivi ar fi o problemă ci că ne aruncați în față o poveste care pute de-a dreptul și de-a stângul.

Căci, vedeți dumneavoastră, noi nu mai știm ce e PNL-ul ăsta: soldat în lupta de reîntregire a neamului FSN, luptător pe frontul de dreapta pentru ciolan, partidul de sacrificiu al lui Voiculescu și al lui Iliescu, ori e un partid de dreapta cu prințipuri clare? Vă întreb, căci mă gândesc că ar fi mai în folosul dumneavoastră să ne spuneți simplu și sincer care vă e dorința.

Și mai ales domnul Antonescu, domnule Ponta, domnilor politicieni: Care vă e poporul? 

Căci poporul meu este format din oameni care muncesc mult, din bătrâni care cerșesc pe la colțurile clădirilor din București ( scrise cu grafitti), bătrâni murdari, cu riduri, îmbrăcați jerpelit, poporul meu e format din tineri care nu-și mai cunosc limba și scriu cu ”K” în loc de ”cu”, ”ca” , și ”sh” în permanență astfel încât mi-e imposibil să le mai înțeleg discuțiile. Poporul meu e format din tineri inteligenți care bătătoresc campusurile studențești pe la Harvard, Oxford și alte multe facultăți din Anglia, SUA, Belgia ori de peste tot, pur și simplu. Poporul meu e format din tineri cu 2-3 joburi care nu au bani să mergă la medic, poporul meu e plin de copii orfani și semiorfani ai căror părinți sunt plecați prin străinătate. Poporul meu e din oameni care trăiesc pe datorie, din oameni care fură și mint, din profesori și medici ori geniali, ori mult prea slab pregătiți.

Din poporul meu fac parte zeci de tineri care s-au uitat la televiziunile dumneata domnule Voiculescu și care au ajuns să trăiască numai în cluburi crezând că vor ajunge cunoscuți precum fetele pe care le promovați la miez de noaptea ori prin vreo emisie de tip magazin. Eu știu câteva tinere de 20-22 de ani care se prostituează pe 1 milion pentru că n-au bani și pentru că nu au tăria de a munci pur și simplu. Le plac rujurile, fustele scurte și nopțile pierdute și cu toate astea nu le-ați angajat încă la Antene. De ce? Păcat! N-ați înțeles încă faptul că aveți o responsabilitate în tot ce faceți?

Eu m-am săturat de lupta dumneata domnul Mazăre pentru bieții români muritori de foame. Sincer? De ce nu te duci dumneata în paradisurile alea frumoase și ne lași? Oamenii mor de foame în țara asta, măcar din decență nu le-aș arăta cât de bine trăiesc eu. Știi cam cum e ce faci? Cam cum aș mânca eu o prăjitură în fața unui copil care a mâncat doar fasole toată viața lui!

Iar dumneata, domnule Iliescu, ai un tupeu care pe noi ne-a agasat în ultimii ani atât de tare încât urmează să vomităm atât de mult încât o să ai nevoie de toți voluntarii PSD să te scoată de sub materialul livrat de noi. Cam cât tupeu să ai să apari mereu, să vorbești despre abuzuri, despre dictatură, despre moralitate. Eu nu am destule cuvinte ca să exprim cât de vinovat te considerăm unii dintre noi pentru toții tinerii care au suferit la mineriade, pentru toți românii care au suferit din cauza abuzurilor oamenilor tăi.

Domnule Iliescu, poporul tău a murit! În locul lui a rămas un altfel de popor, împărțit în două părți neegale. Pe de o parte îi ai pe românii care nu știu prea bine ce au de făcut, au nevoie de lideri, se vând pentru 50 de lei, care au interese, cărora le place de statul român ca puricilor de casele cu căldură iarna, iar pe de altă parte o micuță parte de români care muncesc curat, corect, care se luptă cu birocrația, cu nepăsarea, care vor și știu că se poate.

Gândiți-vă cine vă e poporul, coborâți la ei, ascultați-le poveștile, nu-i învățați să-și mute nemulțumirea în stradă. Pentru că acolo vor coborî întotdeauna când le va lipsi ceva. Poporul suntem noi și nu sponsorii de campanii electorale. Voi vă luptați pentru ciolan cam cum ne luptăm noi în viețile noastre, înghețăm, muncim, scuipăm sânge, stăm despărțiți de familiile noastre, mergem desculți, nu dormim nopțile, visăm mult. Doar că noi nu ne-am luat responsabilitatea a mai bine de 19 de milioane de suflete.

Deci, cine vă e poporul? Iar dacă noi vă suntem poporul, atunci voi nu ne sunteți conducători pentru că nu poți conduce ceva ce nu cunoști!

Cu scârbă,

Un tânăr care n-a plecat încă din țară, dar care v-ar scoate pe voi cu drag afară din țară,

Cred, în definitiv, că ceea ce ne definește cel mai bine pe noi românii este tupeul.

Nu mă aștept să intru cu zicerea asta în istorie, dar visez cu ochii deschiși să prind ziua în care la TV vor rula campanii de responsabilizare socială pentru combaterea tupeului. Aștept și mesaje de genul: Tupeul dumneavoastră dăunează grav sănătății celorlalți.

E limpede că n-are sens să dezvolt subiectul. E cert că tupeul a ajuns un fel de accesoriu (cam cum ar fi geanta agățată pe mâna pițipoancelor, geantă fake (evidement) pe care scrie mare cât Casa Poporului:   Louis Vuitton, fată! )

Niciodată nu m-am uitat la TV ca să îmi traducă niște indivizi firul evenimentelor. Am învățat că-n cărți și-n vin stă adevărul și nu în discursurile propagandiste ale lui Badea, Gâdea și Ciutacu. Și nici în gura CTP-ului nu mă uit prea des (măcar pe el pot să-l ascult din când în când fără o prea mare și exagerată repulsie). Mai e o vorbă care zice că adevărul e în ochii celui care privește.

Aflu de la mulți tineri că îi urmăresc zilnic, aud de la din ce în ce mai mulți oameni că îi preferă, că le dau dreptate, iar audiențele arată Antena 3 pe podium.

Mi se pare de-a dreptul revoltător ca niște tineri cu pregătire în diferite domenii să-i divinizeze. În plus, mi se pare oricum o ofensă gravă adusă jurnalismului să-i consideri pe cei enumerați mai sus ca fiind ”jurnaliști”. Emisiunile lor sunt dintr-o eroare în categoria programelor serioase, ar intra cu succes la categoria: ”Divertisment de prost gust. A se urmări cu sonorul tăiat!”

Etichete: , , , ,

Spunea cineva într-una dintre emisiunile de calitate difuzate după ora 23.00 (pentru că înainte de aceste ore publicul se uită la telenovele, reality show-uri sau pur și simplu adunări de politicieni și părerologi) că România e o fugă continuă de la locul faptei.

Și cred că asta e cea mai clară și limpede imagine a României: fuga de locul faptei. În majoritatea timpului ne comportăm precum un copil care a fost închis singur într-o cameră cu turtă dulce și a mâncat-o, iar când ușa s-a deschis și a fost întrebat unde e turta dulce el a răspuns: Nu știu!

Asta au făcut mai toți politicienii, asta face presa când aruncă cu bombe tabloide, și asta facem mai toți atunci când hotărâm să ne spălăm pe mâini din diferite raționamente, sau când ne dăm la o parte, întoarcem spatele și ne prefacem că nu știm nimic.

Fiecare am spart câte o fereastră din România și apoi am fugit de la locul faptei. Ne-am transformat apoi într-o masă care arată cu degetul și strigă-n gura mare că România e așa și așa, și e vai de ea….

Să ne întoarcem la locul faptei și să reconstruim ferestrele, zic!

Credeți că e posibil?

sursa foto: Blog Rufele in public

Pământul românesc s-a sufocat, asfaltul a făcut o criză de astm, iar gunoierii au cerut spor de periculozitate. Când? După noaptea de Revelion (sau de Rev, cum ar scrie generația cu mall-ul de gât). 

În Botoșani s-au strâns 2 tone de gunoi după noaptea de Revelion, în Târgu Jiu au rămas în urmă 30 de tone de gunoi, 2,5 tone de gunoi în Brașov, 25 de tone de gunoi în Suceava, 7 tone de gunoi în Piatra Neamț, un  munte de gunoaie în București și mare de gunoaie în restul țării. (sursa: site-uri de știri locale).

Românii din toate colțurile țării au lăsat în urma petrecerilor o mizerie pe care ar fi greu să o descrii. Desigur că, majoritatea celor care au participat la măcel ar ține în restul timpului predici lungi despre câtă mizerie e în țara noastră, despre cum vor să plece peste hotare și despre cât de nepăsător e statul.

Uitându-mă la mizeria care a rămas pe străzile marilor și micilor orașe românești, pe la munte și mare, îmi imaginez că mai toți cei care au aruncat atâtea chestii pe jos au crezul că statul și firmele de salubritate sunt  un fel de roboței care trebuie să strângă hîrtia igienică cu care ei s-au șters la fund, să le arunce șervețelul cu muci la tomberon și să le selecteze sticlele de plastic, paharele, țigările etc. Șoc-șoc-șoc! Nu, noi suntem cei responsabili de gunoiul pe care îl producem.

Virgulă.

Știu că nu erau suficiente coșuri de gunoi pentru atâția oameni, dar niciodată în țara asta nu sunt suficiente pentru că e mai comod să arunci pur și simplu pe jos, e mai comod să arunci direct pe geamul de la mașină oriunde și oricând pentru că e dificil să ții gunoiul până ajungi la un tomberon.

Punct.

Îl cheamă Sebi, are 14  ani, dar ca înălțime pare de 7-8 ani, e slăbuț și mai tot timpul are fața tristă. Pe unul dintre prietenii lui cei mai buni îl cheamă Bogdan, are 13 sau 14 ani, e timid, tăcut, retras și nu l-am văzut niciodată râzând fără griji, cu toată fața.

Nu sunt frați de sânge, dar sunt frați ai unei sorți asemănătoare: amândoi au fost lăsați în țară de părinții care au plecat la muncă în străinătate cu atât de mulți ani în urmă încât pentru ei pare normalitate faptul că nu locuiesc cu părinții lor.

Mama lui Sebi e în Italia, a plecat pe când el avea doar 4-5 ani, a rămas în grija bunicilor, în sânul unei familii mari, cu mulți copii, dar care se reunește doar de sărbători. Mama se întoarce doar vara, iar vecinii știu asta din forfota din curtea celor doi bătrâni care încearcă să facă curățenie prin curtea de țară pentru că fata plecată își aduce acasă iubitul italian. De tatăl luis-a despărțit de prea mulți ani. Adevărul e că tatăl lui Sebi a fost primul care a plecat din țară și a găsit o româncă care ”suferea” și ea prin străini, cu care a început o relație și a uitat că a lăsat acasă un copil și o nevastă tânără.

Nimic nu mai e ca în copilăria lui Sebi, au rămas doar 3 constante în viața lui: cornul Magic glazurat și punga de semințe cu sau fără sare pe care le cumpără de la magazinul de peste stradă de casa lui, dar a rămas și tristețea de pe față. S-au pierdut în trecut și pachetele mari, imense chiar, pe care mama le trimitea din Italia pentru copilul lăsat în urmă și pentru părinți. S-a pierdut și amintirea tatălui pe care nu l-a  mai văzut de ani buni, deși stă la doar 3 ore de mers cu mașina.

Bunicul, bătrân și obosit, îl laudă, își iubește necondiționat fata dar duce cu el amărăciunea din sufletul nepoțelului. Bunica l-a îngrijit cu toată dragostea din lume, dar e oare suficient?

Pe Sebi nu l-am văzut de prea multe ori jucându-se pe stradă, stă mai mult în fața calculatorului vorbind pe mess cu ai lui prieteni printre care și Bogdan. 

Și pe el tot bunicii l-au crescut. E un copil cu mult bun-simț, rezervat dar trist. Mi-l amintesc când avea doar câțiva anișori, iar mătușa lui îi cumpăra câte 10-15 înghețate pe care i le ținea în congelator. Părinții lui s-au despărțit, mama se întoarce doar o singură dată pe an și stă prea puțin. E resemnat probabil și recunoscător bunicilor.

Sunt poate suficient de mari să fie recunoscători că au avut din punct de vedere material cam tot ce și-au dorit, sunt recunoscători că bunicii i-au crescut curat, tradițional, frumos, dar tristețea lor rămâne.

Au crescut frumos, curat, au note bune la școală, dar e oare suficient?

Voi cunoașteți astfel de copii?

Sursa foto de aici

În trecut, se organizau șezători la care femeile se adunau pentru a lucra împreună:  torceau cânepă, lână sau in. Șezătorile aveau caracter lucrativ și distractiv. În timpul adunării se cânta, se recita, iar la final se dansa. În unele zone se mai păstrează și azi obiceiul original. Parcă, parcă ar semăna cu ceva din zilele noastre, nu?

 Evident că da, dar cu deosebirea că astăzi penibilul și scandalul au luat locul cântecului și poeziei, iar la final în loc de horă avem pahare de apă în capul vecinului de ”clacă”, invitați ridicându-se din platou și trântind lavaliera.  Evident că, în zilele noastre de la bun început  aceste întâlniri n-au ca scop divertismentul. Toți acești consăteni se adună la Tv, pe orice post, la orice oră, cu un scop lucrativ  (ei, aș!) : doresc să dezbată problemele arzătoare ale țării, să arate drumul cel drept maselor care nu își dau seama că trăiesc pe mama Terra (care nu știu cum ne mai rabdă).

Cam la orice șezătoare de pe la televiziunile de știri se adună așa: 2-3 politicieni, serioși, cu studiile și analizele la zi, o moderatoare cuprinsă de flacăra cunoașterii și a depistării adevărului, și, musai, dar musai unul sau 2 părelologi.

Părelologul este o specie de cetățean fără casă și masă, care nu și-a mai plătit facturile și nu are acasă nici lumină, nici căldură, nici apă caldă (așa că s-a mutat în tv-ul nostru), cu simțul civic dezvoltat, care dorește să lumineze mințile întunecate ale poporului, să arunce cu pietre în toți cei care nu sunt capabili să conducă obștea, dar mai mult decât atât, el oferă lumii păreri prețioase și fără de care poporul s-ar afunda într-o cumplită insomnie și n-ar mai putea dormi noaptea.

Părelologul este cetățeanul nostru multadorat și iubit care se pricepe la toate. Întrebi de cutremure? Știe tot. Întrebi de fizică cuantică? Știe orice. Întrebi despre economie? Cunoaște orice.  Literatură, muzică, psihologie, sociologie, marketing, medicină naturistă sau ecologie… specii de insecte care au dispărut acum 1.000 de ani sau care vor apărea peste 49 de ani și 3 zile? Desigur, părerologul știe tot și îți poate explica.

Pozele de aici și de aici.


Categorii

August 2017
L M M M V S D
« Feb    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031